“Parisul ascuns” are un festival !

NU existǎ o expresie care sǎ irite mai tare un parizian decât aceea de “Paris=oraşul luminilor” ! Vǎ întrebaţi, în mod firesc, de ce ? În ochii dvs, este o expresie, mai degrabǎ, valorizantǎ ! Este o expresie care trimite la un ideal civilizator pe care l-aţi atribuit dintotdeauna capitalei Franţei ! În schimb, pentru un parizian, aceasta expresie este ca un plonjon abrupt în plin secol 19. Aceastǎ expresie a devenit simbolul imobilismului, a unei fosilizǎri petrecute în universul evoluţiei ideilor care, prin definiţie, trebuie sa fie dinamic, ingenios, în permanentǎ efervescenţǎ. Idealul civilizator ramâne caracteristica fondatoare a “motivului de existenţǎ” a Parisului. În schimb, forma îmbracǎtǎ de acest ideal şi contextul în care este chemat sǎ evolueze este cu totul diferit în deceniul 2 al secolului 21!

În secolul 19, idealul civilizator era cristalizat în declamǎri retorice care puneau în luminǎ existenţa unui spaţiu de libertate care devenea pentru prima datǎ “la îndemânǎ”, posibil de cucerit. În secolul 21, idealul civilizator este cristalizat în demersuri de stapânire cât mai finǎ şi, mai ales, de cât mai multǎ lume : a unui spaţiu considerat deja cucerit şi devenit deja patrimoniu comun.

Expresia “carierǎ strǎlucitoare, luminoasǎ” adresatǎ unui tânǎr de 25 ani este valorizantǎ. Aceeaşi expresie utilizatǎ când este vorba de un adult de 60 ani devine o ironie!  La maturitate se pune problema stapânirii unor tehnici mai puţin cunoscute, ascunse, noi, purtǎtoare de inovaţie.

Aceastǎ teoretizare a subiectului este tradusǎ în domeniul comportamentelor turistice prin generalizarea unor practici noi. Vizitarea simbolurilor (Notre-Dame, Louvre, Turnul Eiffel…) care pun în luminǎ momente cheie, de rupurǎ (kairos) din evoluţia  Parisului, este de acum îmbogaţitǎ cu practici de vizitare a unor locuri ascunse care re-creazǎ unitatea cǎci explicǎ procesul de emergenţǎ, necesitatea, modul de construcţie a unui simbol.

Dacǎ pâna acum vizitarea Parisului ascuns era un concept la modǎ. Anul 2012 este martorul instituţionalizǎrii conceptului prin crearea unui Festival “Paris face cachée”. În week-end-ul 4-5 februarie va sunt propuse nu mai puţin de 50 aventuri (atenţie la semiologie : e vorba de “aventuri” si nu de “circuite”) acompaniaţi de “complici” (si nu de “ghizi”) si regrupate pe 3 tematici : “interzis”, “inedit”, “necunoscut” (si nu “autentic”, “naturǎ”, “culturǎ”).

De acum devine oficial. În fiecare an este ritualizat un nou comportament : penetrarea în locuri reputate ca inaccesibile, infiltrarea în locuri confidenţiale. De acum este posibil sa fii martorul “creǎrii actualitǎţii” petrecând o noapte în localul unui mare cotidian înconjurat de rotative,  alǎturi de jurnalişti, corectori … Se poate vizita un bunker secret, un studio de cinema, ateliere de artisti contemporani …

Nu ezitaţi sa intraţi pe site-ul festivalului “Paris face cachée” iar dacǎ rezervaţi din timp  un bilet de avion pentru la februarie 2013, un week-end la Paris poate intra în acelaşi buget cu unul la … Predeal…