Paris inedit

Se împlinesc 100 de la Marea Inundatie a Senei din ianuarie-martie 1910. Parisul nu pierde aceasta ocazie de a se repune în scena. Un eveniment dramatic devine act artistic. Daca sunteti la Paris în primavara aceasta (pâna la 17 aprilie), profitati de expozitia (intrare libera) organizata de Pavilion de l’eau (77, av de Versailles, 75016 Paris, M° Javel). Veti gasi imagini inedite despre Paris. 

Noi va prezentam doar Notre Dame într-un decor ce aduce a Venezia si … 

un boulevard Saint Germain ce anunta sosirea “noilor tigari românesti”. Sa fii fost un produs de lux atât de cunoscut în 1910 aceste tigari încât publicitatea lor sa troneze într-unul din cartierele chic ale Parisului !? Am ratat  oare unul dintre episoadele de colaborare franco-române ? Oricum acest subiect este accesoriu acum.

Expozitia are meritul de a contribui la transformarea memoriei colective. Astazi Marea Inundatie evoca mai mult mândria de a fi traversat cu bine o încercare importanta si mobilizeaza reflexe de prevenire si aparare în cazul unui scenariu similar.

Acesti 100 ani au reusit sa stearga expresiile “ce nenoricire pe noi”, “din cauza aceasta suntem în urma celorlalti” …

O lume “re-enchantée”

O lume “apprivoisée”

Companiile aeriene, atât cele low cost (Wizz Air, Blue Air) cât si cele traditionale (Air France, Tarom) promoveaza tarife foarte interesante pentru destinatia Paris.

O vizita la Paris însa nu se improvizeaza. E o metropola de 12 miloane locuitori cu obiective turistice situate uneori la chiar 100km distanta. Este o planeta întreaga ce trebuie apropiata, îmblânzita …  Micul Print ar fi zis “apprivoisée”. Într-una din istoriile (cap. XXI) prin care se dezvaluie, Micul Print întâlneste o vulpe care, într-un limbaj poetic, emotionant, îl va învata ca numai cu inima se poate vedea pentru simplul fapt ca esentialul este invizibil. Or inima vede numai daca este apprivoisée, când se creaza legaturi prin întâlniri (reale sau mentale) succesive si ritualizate …

Mai întâi de toate însa trebuie gasit un loc de cazare corespunzator bugetului prevazut si câteva elemente esentiale despre functionarea orasului.

Ne-am gândit ca aceasta toamna târzie v-ar putea face sa va aduceti aminte de Amélie POULAIN si va doriti o plimbare în Jardin de Luxembourg sau în cartierul Montmartre.

Zilele libere de la sfârsitul lunii noiembrie pot sa fie si ocazia unei calatorii concrete. Iata, am creat aceasta fisa simpla, pe care o puteti descarca.

Daca e fara de pret, atunci e acces liber

Ati spus : Paris, o capitala de avangarda ?  Subversiunea spiritului parizian consta în faptul ca a devenit un oras al elitei, încercând sa valorizeze tocmai o idee opusa : “omul mediu”.

În prima fiecare duminica din luna (astazi e 1 noiembrie & prima duminica din luna), accesul la colectiile permanente ale câtorva din cele mai prestigioase muzee din lume este … gratuit.

Atentie, când vorbiti cu un parizian despre acest subiect mai bine este sa evitati  “acces gratuit”. Utilizati, mai degraba “acces liber”. Altfel, riscati priviri care v-ar face sa regretati bugetul investit în excursia la Paris. Va linistesc imediat, nu originea nationala o suscita (un provincial sau german ar fi riscat acelasi lucru), ci schema cognitiva care se reveleaza la un detur de fraza. Gratuit, în traducere pariziana, înseamna o exceptie facuta pentru cineva care nu îsi poate permite ceea ce ceilalti pot. Gratuit nu implica nici o relatie între cel ce ofera gratuit si cel care primeste gratuit. Odata schimbul terminat, niciunul dintre parteneri nu datoreaza nimic celuilalt. În schimb, e cu totul altceva când decizi sa sensibilizezi printr-o actiune puternica faptul ca valoarea colectiilor acestor muzee (chiar si financiar vorbind) este inestimabila, fara de pret si deci, practic, oricât ar fi costul unui bilet de intrare, acesta tot ar fi derizoriu pe lânga beneficiul imediat pe care îl aduce fiecarui vizitator si parizian.

Acces liber înseamna o întâlnire pe luna, o comunicare si o evolutie a celor 2 interlocutori : omul si arta, vizitatorul si colectia, autorul si destinatarul operei … Subit, omul obisnuit care percepe intuitiv locul artei în societate dar nu întelege (pentru ca, asa cum în toate, e nevoie de un drum, de o suita de experienta, de o initiere) limbajul intim al acesteia, începe sa-si puna întrebari … Or, aceste întrebari, au de multe ori darul de a nu-l lasa cu acelasi statut pe care l-a avut înainte sa si le puna.

Subversiunea era deci numai aparenta. Contribuind la evolutia omului mediu (caci toti suntem în situatia de om mediu când nu suntem în specialitatea noastra),  orasul contribuie la formarea unui public avizat care sa  înteleaga mesajele transmise  de mediul artistic, si în acelasi timp, un public care împinge mediul artistic sa evolueze în permanenta.

Acest blog va va propune, de acum înainte, diverse documente de prezentare / decriptare a colectiilor muzeului Louvre, Orsay, Quai Branly, Centrului Pompidou, castelului Versailles … Si, totul, în acces … liber, evident !

Cultura si mobilitate

Desi perceptia comuna ne convinge ca legatura între cultura si mobilitate este o inventie recenta, o analiza mai atenta a fenomenului social pe care îl desemnam cu termenul general de turism (chiar daca poate acoperi, în unele cazuri, realitati diametral opuse) ne introduce (uimitor ?) spre una din experientele fundamentale ale societatii umane. Mondializarea concretizata prin accelerarea schimbului de marfuri, capital, oameni si idei este, pentru moment, cea mai pertinenta grila de interpretare antropologica a schemei cognitive umane.

Si totusi …  Cu cât suntem mai avansati odata ce s-a afirmat (si unanim acceptat de comunitatea stiintifica, filosofica si religioasa) ca omul “zis primitiv” întelege lumea dupa aceleasi tipare ca si omul “zis modern” din inima Cartierului Latin din Paris sau din City of London ?

Or … diferenta rezida în detaliu ! Mobilitatea si implicit stapânirea spatiului în care aceasta are loc, este sursa principala ce alimenteaza constructia “culturala” a lumii care ne înconjoara. În schimb, daca pâna foarte recent, acest demers era rezervat doar reprezentantilor elitei (regi, nobili …), de acum, asistam la  democratizarea lui si la o multi-polarizare de explicatii culturale simultan valabile. Experienta mobilitatii devine  accesibila aproape fiecarui individ si, în societatile noastre contemporane, este identificata chiar cu dreptul la libertate.

În acest context, autoritatea (statul, scoala, tatal …), cea care construieste raspunsurile valabile si securizante pentru grup,  va intra în conflict cu raspunsurile individuale care probabil sunt chiar mai valabile. Aceasta este lumea spre care ne îndreptam ! În aceasta lume noua, o persoana careia scoala i-a adus o suma de cunostinte si tehnici, nu poate ramâne decât descoperit daca nu îsi acorda privilegiul unor experiente complementare, în prelungirea cunoasterii livresti. Acestea numai pot sa-l acompanieze spre maturitate si sa-i dea încredere în sine si în propria lui viziune “cultural” construita asupra lumii.

În Grecia antica, regele legendar (cf. “Manualul” de Epictet) putea aduce noi raspunsuri caci proaspat întors din calatorie si devenit “iubitor de întelepciune”, philos sophia. A 2-a etapa se deruleaza la sfârsitul sec XIX când noua burghezie engleza nascuta în urma revolutiei industriale îsi trimite tinerii în “marele tur” al Europei. Este vorba de un adevarat rit initiatic la care familiile se constrângeau (uneori la un nivel aproape absurd) ca sa asigure copiilor (de cele mai multe ori era vorba despre cel mai  mare dintre baieti) o experienta de alteritate în cadrul unei calatorii în Europa ce putea dura între 6 si 24 luni în functie de rangul social. Marele tur al tinerilor englezi a dat nastere turismului, cuvânt inexistent pâna atunci în vreo limba europeana. Odata întorsi acesti tineri acasa, deveniti adulti si, de multe ori, în pozitii de responsabilitate,  ei au lansat tendinte si au influentat, inexorabil, evolutia societatii lor.

În a 3-a etapa, astazi, asistam la un fenomen de difuzare  a practicilor de mobilitate (si a reflexiilor culturale corespunzatoare) spre baza piramidei sociale si spre toate zonele geografice. Atât numai ca în fiecare an acest ritual se re-inventeaza. Azi, un Tur al Europei de o saptamâna dar acompaniat cu un discurs adecvat, hranit cu reflexii specifice perioadei post-moderne în care se afla gândirea actuala,  poate fi echivalent cu cei 2 ani ai nobilului englez din sec XIX sau al fiului/fiicei cuplului de bobo parizieni (prescurtarea vine de la expresia “bourgois bohème” : idealul de intelectual european actual, matur , 50 ani dar o viziune optimista ca la 25 ani, angajat în viata sociala comunitara si mondiala).

Turnul Eiffel

Am ales în mod constient ireverentios sa lansam acest blog cu un articol despre un simbol ce nu are înca statutul de “obiectiv turistic mondial”. Cu toate acestea, piata RUNGIS a intrat în constiinta colectiva si face parte din identitatea fiecarui parizian poate înca mai intens decât Turnul Eiffel.

Dar cine o poate uita pe “Batrâna Doamna” care tocmai a împlinit 120 ani ?  De 14 iulie,  Ziua Nationala a Frantei, ea (turnul este un substantiv la genul feminin, “la tour”, în franceza) a avut parte de o sarbatorire demna de locul pe care si l-a castigat. Azi, cine ar mai putea putea imagina Parisul fara Turnul Eiffel ?

Doua grupuri, din CLUJ si MEDIAS, conduse de doamnele profesoare Marcela GHERMAN si respectiv Maria DAVID  “si-au facut loc” anul acesta în multimea de pe colina Trocadero si au profitat de  spectacolul cu focuri de artificii ce a durat mai bine de 15 minute.

PARIS : piaţa RUNGIS

Cu cei peste 70 milioane de turisti pe care îi primeste în fecare an, Parisul este cel mai vizitat oras din lume. A-l reduce la cele câteva imagini stereotipe ca Turnul Eiffel si Louvre înseamna tocmai a pierde ocazia de a simti  spiritul parizian, de a întelege din interior aceasta comunitate ale carei caracteritici atrag în fiecare an un numar de vizitatori de aproape 3 ori mai mare decât populatia tarii noastre.

Prezentându-va piaţa RUNGIS, încercam sa decriptam imaginea de “Paris, capitalǎ a gastronomiei”. Oare sa fie o întâmplare ca cea mai mare piata de produse proaspete din lume este situata in apropierea orasului cu cel mai mare numar de restaurante tinute de sefi bucatari evaluati 3 stele de Ghidul Michelin ?

La portile Parisului istoric, la numai 25km de biserica Notre-Dame, mai aproape chiar decât Castelul Versailles, se afla o lume aparte, un oras în oras. Pe o suprafata de 232ha, piaţa de la Rungis (care reuneste peste 1 400 de intreprinderi cu o CA de ~8 miliarde € /an) este un spatiu unde se poate simti pulsul produselor care “prind viata” în farfuria consumatorului francilian.

Vizita începe la ora 05H00 si dureaza 2-3H. Daca în timp obisnuit, accesul la acest obiectiv turistic costa între 20 si 50€ / persoana, nu uitati ca exista perioade speciale în care puteti beneficia de gratuitate. Am gasit pentru dvs o initiativa a Oficiului de Turism Val de Marne (judetul din care face parte Rungis). În timpul celor 7 zile ale manifestatiei “Porti Deschise” ce încep în acest an pe 21 octombrie pot fi vizitate gratuit peste 30 de obiective turistice printre care câteva de renume mondial. Pe lânga piata de la Rungis, mai poate fi vizitata celebra “chocolaterie Janin” sau atelierele ce întretin trenurile TGV care circula cu o viteza comerciala de peste 200km / H.