Sǎrbǎtoarea Muzicii la Paris

Parisul nu este numai un oraş muzeu. Sa uitǎm pentru o searǎ Louvre-ul, Turnul Eiffel, Sorbona …

Dacǎ doriţi sa vizitaţi un Paris viu, plin de vervǎ popularǎ, atunci data de 21 iunie este printre cele mai potrivite.

În 1981, ministrul culturii de atunci, Jack LANG, lanseazǎ la Paris sǎrbǎtoarea muzicii cu scopul marturisit de a crea un moment de convivialitate într-un oraş în care stresul si singurǎtatea începeau sa defineascǎ tot mai mult societatea modernǎ. Data soltiţiului de varǎ a oferit pretextul. Principiul era simplu : orice muzician se poate instala pe orice stradǎ a oraşului şi oferi trecatorilor un spectacol gratuit. Succesul a fost imediat : peste un milion de persoane au ieşit în stradǎ încǎ de la prima ediţie.

Astǎzi, 30 de ani mai târziu, peste 340 de orase din lumea întreagǎ au preluat iniţiativa.

În Franţa, nu mai puţin de 3000 concerte au fost programate pentru ediţia 2011 din care aproape o treime la Paris.

Seara de 21 iunie e ocazia de a întâlni muzicieni pasionaţi :

sǎ vedeţi forţele de ordine sub un alt unghi :

sau sǎ participaţi la un concert :

Dacǎ e Paris, atunci e “bine aţi venit, tovarǎşi !”

Câtǎ stupefacţie ! Eşti la porţile Parisului, mai ai 100km pânǎ pe Champs Elysées şi deja încep imaginile sǎ re-defileze : Turnul Eiffel, moda, parfumuri, baghetǎ adevaratǎ, Louvre, Jardin de Luxembourg, acoperişuri si mansarde, les amoureux … Atât de puţin … şi clişeele care m-au decis sǎ aleg aceastǎ destinaţie, devin realitate !

Atât numai ca sunt trezit brutal cǎci un indicator bizarre mǎ întâmpinǎ pe marginea drumului : o stea roşie… !!!

Ei, da ! Emblema Regiunii Pariziene nu ţine sǎ-mi ascundǎ cǎ tocmai mǎ pregǎtesc sǎ debarc în leagǎnul … comunismului !

Karl a visat-o, Gavroche a fǎcut-o !

Evident, e vorba de prima revoluţie proletarǎ din lume, asa cum  Marx a denumit Comuna din Paris. Şi iatǎ cǎ se împlinesc 140 de ani (în 18 martie izbucnesc primele revolte, în 28 martie e instauratǎ iar în mai este înǎbuşitǎ în sânge) de când chiar şi cel mai mic parizian, oricât de puternicǎ i-ar fi înscrisǎ gena transgresiunii, nu ar avea “curajul” sǎ nu-si afişeze identitatea de COMUNIST.

Aţi fost cuminte, i-aţi ascultat diatriba dar n-aţi putut sǎ nu ridicaţi din sprâncene. Atunci, cu un ultim gest superior al fǎuritorului de lume nouǎ (revista “Le Monde Nouveau” va continua în scris idealurile Comunei. Ea va deveni mai târziu ziarul “l’Humanité”, organul de presǎ al Partidului Comunist Francez), parizianul va conchide “voi [Europenii de Est] nu puteţi înţelege!”.

Oare ?

Dacǎ vreţi sǎ-l destabilizati, vǎ împǎrtǎşesc tovǎrǎşeşte parada ! Nu-l contraziceti ! Un ironico-naiv “ah…, vraiment?” ar trebui sǎ regleze “l’affaire”.

Dincolo de polemicǎ, plimbarea pe strǎzile satului Montmartre (cǎci în sec 19 era încǎ “la campagne”) e ocazia de a atinge şi alte resorturi ale spiritului parizian.

Descrierea detaliatǎ a evenimentelor poate fi gǎsitǎ oriunde (cǎrti, site-uri …) şi e relativ cunoscutǎ. În urma unui rǎzboi pregǎtit în grabǎ, Franţa pierde bǎtǎlie dupǎ bǎtǎlie iar în 1870, prusacii intrǎ în Paris iar Napoleon III abdicǎ. Parizienii, poporul parizian nu “încaseazǎ” însǎ nici prezenţa strǎinǎ, nici consecinţele conflictului si nici mediocritatea elitei ce “asigurǎ” gestionarea statului. Soldaţii trimişi sǎ stopeze revolta fraternizeazǎ (deci, scenariul din 1989 a mai funcţionat…) si, împreunǎ,  se opun pentru câteva saptamâni, le temps des cerises, guvernului instalat provizoriu la … Versailles. Vechiul conflict între “parizieni” si “versaillezi” de la Revoluţia Francezǎ se redeschide şi e ocazia re-elaborǎrii idealului drepturilor omului.

Dacǎ Revoluţia Francezǎ din 1789 a rǎsturnat Vechiul Regim (asa cum este încǎ şi azi denumitǎ ordinea Marelui Secol, al 17-lea, perioada de apogeu a Regatului Franţei încarnatǎ de Regele Soare, Ludovic XIV) şi a modificat profund Europa în urma rǎzboaielor napoleoniene, Comuna din Paris a fondat limbajul si imaginarul care, la rândul lor, au fost preluate si duse la extrem de revoluţia rusǎ din octombrie 1917.

Cântecele patriotice (cu alurǎ comunistǎ), steagul roşu, termenii ca “luptǎ de clasǎ”, “mixitate socialǎ”, “repartizarea bogǎţiei produse”, “comitet central”, “democraţie participativǎ” etc etc au devenit populari (intraţi în identitatea colectivǎ a populaţiei) pe strǎzile cartierului Montmartre.

Alǎturi de biserica neo-bizantina Sacré Coeur şi vederea panoramicǎ asupra orasului care se deschide de pe treptele ei, de Place du Tertre şi satul pitoresc ce a inspirat faimoşi pictori ca Auguste RENOIR,  Henric de TOULOUSE-LAUTREC … sau de Moulin Rouge, cartierul Montmartre mai are încǎ un aport la identitatea parizianǎ : a colorat-o, dacǎ nu definitiv, cel putin pânǎ astǎzi, în roşu.

Parisul lui Henric al IV-lea

Désolé … De data aceasta, nu este un Paris “ascuns” si nici “insolit” …

Place des Vosges

Anul acesta se împlinesc 400 ani de la asasinarea lui Henri IV. In cei 16 ani cât a condus Franta (1594-1610), acest rege si-a pus amprenta asupra Parisului. El a desenat place des Vosges, considerata astazi una dintre cele mai frumoase din oras. Tot el a conturat si neasteptata piata triunghiulara Dauphine si a terminat constructia Podului cel Nou (Pont Neuf) unde i-a si fost instalata o statuie ecvestra.

 

 

 

 

 

 

Personalitatea lui Henri IV este vizibila nu numai în arhitectura orasului ci si în … felul de a gândi a parizienilor. Cum s-ar putea, 400 ani mai târziu? Poate sa para exagerat, si totusi …

Atunci…

Suntem în 1600. Iau o data rotunda caci încerc sa atrag atentia nu asupra unor date istorice minutioase ci asupra unui moment cheie în evolutia gândirii, identitatii europene.

La 1600 deci…, suntem exact la mijlocul unui process care a condus la nasterea Europei moderne. Doar astazi, a posteori stim ca acest proces a început în jur de 1520 cu reforma lui Luther si s-a terminat în jur de 1650 cu tratatul de la Westfalia (1648). La 1600 nu se stia decât ca … sfârsitul lumii se apropie. Ca si paranteza, ultimele teze vad masacrul celor peste 30 000 protestanti din noaptea Sfântului Bartolomeu (1572) ca o consecinta nu numai a rivalitatii politice între catolici si protestanti ci si ca o intensificare nefericita a sentimentului escatologic. Reforma, refuzând forma clasica a cultului crestin, era catalogata ca si o materializare a antichristului.

Protestant convertit la catolicism, Henric al IV-lea trece dincolo de angoasa ideilor vremii si blocajul institutiilor corespondente. Edictul de la Nantes pe care îl promulga aduce o viziune cu totul noua : catolicii si protestantii sunt egali în fata statului. De fapt, ruptura de Evul Mediu consta în faptul ca statul, autoritatea renunta sa decida alegerea religioasa a individului. Rolul autoritatii este sa valorizeze statutul de… uman, om-fiul lui Dumnezeu si toti egali între ei. Astfel, ideile diverse devin complementare. Diferenta devine sursa de bogatie. Modelul tolerantei sociale, dezvoltarii prin dezbatere de idei, s-a nascut …

Acestui model i se opune însa cel statuat prin tratatele de la Augsburg (1555) si de la Westfalia (1648) si rezumat prin expresia “cujus regio, ejus religio” (“printul locului alege religia supusilor”). Acest principiu sta la baza nasterii identitatii regionale apoi nationale .

Traim astazi într-o Europa westfaliana bazata pe conceptual de stat-natiune. Consecintele rivalitatii între natiuni, le cunostem …

Constructia europeana navigeaza între o Europa=casa comuna a natiunilor si o Europa cu o identitate noua.

Hilarant ou angoissant ?

Sa se dovedeasca pâna la urma ca natiunea este o revizitare moderna a structurilor de dependenta, conditionare medievala ? Sa fi fost ruptura lui Henric al IV-lea prea revolutionara în 1600 ?

Oricum, aceste 2 modele au co-existat si evoluat paralel în toti acesti 400 ani. Constructia europeana nu poate sa fie decât un nou moment de elaborare.

Dar Transilvania care a adoptat înca din anii 1570 edictul de toleranta religioasa si a semnat ca putere suverana prin György RAKOCZI I si Tratatul de la Westfalia ? Cu siguranta un al 3-lea model interesant. În Transilvania se statueaza o idee cu aproape 30 ani înainte de Edictul de la Nantes. În Transilvania ideile westfaliene se dezvolta fara sa fie abrogat edictul de toleranta. Memento, revocarea edictului de la Nantes de Ludovic al 14-lea (Regele Soare) a deschis calea absolutismului monarhului si … în consecinta directa, a Revolutiei Franceze … În Transilvania cele 2 modele nu s-au dezvoltat într-o atmosfera concurentiala ci complementara.

Constructia europeana va elabora cu siguranta într-o zi un model. Daca nu-l elaboreaza, nu va exista. Pentru aceasta va re-vizita cu siguranta toate formele existente deja.

În acest cadru, modelul transilvan contribuie la patrimonial cultural european.

De multe ori pleci sa “vezi” Parisul, locuri “departate si minunate”  si te întorci cu o alta imagine a … societatii tale.

Si atunci… când auzi expresii în media de tipul “integrare europeana” în gura unui “leader de opinie” vor avea alt sens, cel de ferment dinamic si în nici un caz mâna a 2-a & co.

Paris : fotbal, plaja, cinema …

Doreati sa participati la Cupa Mondiala de Fotbal dar Africa de Sud e prea departe ? Doreati sa participati la Cupa Mondiala de Fotbal dar Madame nu este înca fan ?

Nu-i nimic ! Parisul ofera solutia !

FIFA împreuna cu primaria generala a Parisului pregatesc un “sat sportiv” pe colina Trocadero, în fata Turnului Eiffel. Sunt prevazute 15-20000 locuri pe o suprafata de 10 000m2. Toate meciurile pot fi urmarite pe ecran gigant. Accesul este gratuit.

Champs-Elysées, Cartierul Latin, Notre Dame, Montmartre … nu sunt departe. Între 2 meciuri se pot vizita aceste obiective.

Eh … se mai poate spune acum ca nu exista solutii ?

Ah… de fapt proiectul pentru vara 2010 era Kusadasi ! Bine, în acest caz …

O mica informatie, totusi. Din 20 iulie pâna în 20 august, Paris Plage transforma cheiurile Senei (aproape) într-o statiune pe malul marii.

Seara, este festivalul filmului de la Villete (un cartier din nord-estul orasului) unde pot fi vizionate gratuit filme selectionate ce au marcat istoria cinematografului. Nu e chiar Cannes sau (pentru connaisseurs) Deauville dar … poate proximitatea cu Louvre, Orsay sau … Disneyland, salveaza vizitatorul de “spleen-ul de Paris” baudelerian.

Paris : ca si cum ai fi deja !

Parisul nu este niciodata prea departe de tine.

Înainte de a-l vizita sau dupa ce te-ai întors din vacanta, poti sa revezi strazile pe care te-ai plimbat. Cum ? Cu ajutorul instrumentului Google Street View.

1. Apasati aici si aveti fereastra de tipul acesta :

2. Când esti cu mouse-ul peste harta, sageata se transforma în mâna : vei putea sa misti harta si sa faci zoom pe zona ce doresti sa o vizualizezi

3. Înca nu toata Europa este acoperita. Instrumentul este în evolutie. Când veti lua omuletul galben (din partea stânga-sus a ecranului) cu mâna-sageata mouse-lui si încercati sa-l aduceti peste harta, aceasta devine albastra. Partea colorata în albastru a hartii indica zona acoperita în momentul respectiv. Daca utilizati din cand în când street view, veti constata cum suprafata acoperita creste de la o luna la cealalta.

4. Acum vom merge la Paris. Faceti zoom pâna când veti citi  Champs Elysées. Luati omuletul galben si “îl parasutati”. Pata verde care apare sub omulet arata locul une va cadea acesta când vei ridica degetul de pe mouse.

Gata : ridica degetul, vous êtes à Paris !

5. Pe linia galbena din imagine exista 2 sageti albe. Cu un click pe una dintre ele, te poti misca în imagine, ca si cum ai fi la Paris.

Plimbare placuta si … o seara minunata cu prietenii tai. Acum poti ALTFEL sa le povestesti despre vacanta ta.

Paris inedit

Se împlinesc 100 de la Marea Inundatie a Senei din ianuarie-martie 1910. Parisul nu pierde aceasta ocazie de a se repune în scena. Un eveniment dramatic devine act artistic. Daca sunteti la Paris în primavara aceasta (pâna la 17 aprilie), profitati de expozitia (intrare libera) organizata de Pavilion de l’eau (77, av de Versailles, 75016 Paris, M° Javel). Veti gasi imagini inedite despre Paris.

Noi va prezentam doar Notre Dame într-un decor ce aduce a Venezia si …

un boulevard Saint Germain ce anunta sosirea “noilor tigari românesti”. Sa fi fost un produs de lux atât de cunoscut în 1910 aceste tigari încât publicitatea lor sa troneze într-unul din cartierele chic ale Parisului !? Am ratat  oare unul dintre episoadele de colaborare franco-române ? Oricum acest subiect este accesoriu acum.

Expozitia are meritul de a contribui la transformarea memoriei colective. Astazi Marea Inundatie evoca mai mult mândria de a fi traversat cu bine o încercare importanta si mobilizeaza reflexe de prevenire si aparare în cazul unui scenariu similar.

Acesti 100 ani au reusit sa stearga expresiile “ce nenorocire pe noi”, “din cauza aceasta suntem în urma celorlalti” …

O lume “re-enchantée”

O lume “apprivoisée”

Companiile aeriene, atât cele low cost (Wizz Air, Blue Air) cât si cele traditionale (Air France, Tarom) promoveaza tarife foarte interesante pentru destinatia Paris.

O vizita la Paris însa nu se improvizeaza. E o metropola de 12 miloane locuitori cu obiective turistice situate uneori la chiar 100km distanta. Este o planeta întreaga ce trebuie apropiata, îmblânzita …  Micul Print ar fi zis “apprivoisée”. Într-una din istoriile (cap. XXI) prin care se dezvaluie, Micul Print întâlneste o vulpe care, într-un limbaj poetic, emotionant, îl va învata ca numai cu inima se poate vedea pentru simplul fapt ca esentialul este invizibil. Or inima vede numai daca este apprivoisée, când se creaza legaturi prin întâlniri (reale sau mentale) succesive si ritualizate …

Mai întâi de toate însa trebuie gasit un loc de cazare corespunzator bugetului prevazut si câteva elemente esentiale despre functionarea orasului.

Ne-am gândit ca aceasta toamna târzie v-ar putea face sa va aduceti aminte de Amélie POULAIN si va doriti o plimbare în Jardin de Luxembourg sau în cartierul Montmartre.

Zilele libere de la sfârsitul lunii noiembrie pot sa fie si ocazia unei calatorii concrete. Iata, am creat aceasta fisa simpla, pe care o puteti descarca.

Daca e fara de pret, atunci e acces liber

Ati spus : Paris, o capitala de avangarda ?  Subversiunea spiritului parizian consta în faptul ca a devenit un oras al elitei, încercând sa valorizeze tocmai o idee opusa : “omul mediu”.

În prima fiecare duminica din luna (astazi e 1 noiembrie & prima duminica din luna), accesul la colectiile permanente ale câtorva din cele mai prestigioase muzee din lume este … gratuit.

Atentie, când vorbiti cu un parizian despre acest subiect mai bine este sa evitati  “acces gratuit”. Utilizati, mai degraba “acces liber”. Altfel, riscati priviri care v-ar face sa regretati bugetul investit în excursia la Paris. Va linistesc imediat, nu originea nationala o suscita (un provincial sau german ar fi riscat acelasi lucru), ci schema cognitiva care se reveleaza la un detur de fraza. Gratuit, în traducere pariziana, înseamna o exceptie facuta pentru cineva care nu îsi poate permite ceea ce ceilalti pot. Gratuit nu implica nici o relatie între cel ce ofera gratuit si cel care primeste gratuit. Odata schimbul terminat, niciunul dintre parteneri nu datoreaza nimic celuilalt. În schimb, e cu totul altceva când decizi sa sensibilizezi printr-o actiune puternica faptul ca valoarea colectiilor acestor muzee (chiar si financiar vorbind) este inestimabila, fara de pret si deci, practic, oricât ar fi costul unui bilet de intrare, acesta tot ar fi derizoriu pe lânga beneficiul imediat pe care îl aduce fiecarui vizitator si parizian.

Acces liber înseamna o întâlnire pe luna, o comunicare si o evolutie a celor 2 interlocutori : omul si arta, vizitatorul si colectia, autorul si destinatarul operei … Subit, omul obisnuit care percepe intuitiv locul artei în societate dar nu întelege (pentru ca, asa cum în toate, e nevoie de un drum, de o suita de experienta, de o initiere) limbajul intim al acesteia, începe sa-si puna întrebari … Or, aceste întrebari, au de multe ori darul de a nu-l lasa cu acelasi statut pe care l-a avut înainte sa si le puna.

Subversiunea era deci numai aparenta. Contribuind la evolutia omului mediu (caci toti suntem în situatia de om mediu când nu suntem în specialitatea noastra),  orasul contribuie la formarea unui public avizat care sa  înteleaga mesajele transmise  de mediul artistic, si în acelasi timp, un public care împinge mediul artistic sa evolueze în permanenta.

Acest blog va va propune, de acum înainte, diverse documente de prezentare / decriptare a colectiilor muzeului Louvre, Orsay, Quai Branly, Centrului Pompidou, castelului Versailles … Si, totul, în acces … liber, evident !

Cultura si mobilitate

Desi perceptia comuna ne convinge ca legatura între cultura si mobilitate este o inventie recenta, o analiza mai atenta a fenomenului social pe care îl desemnam cu termenul general de turism (chiar daca poate acoperi, în unele cazuri, realitati diametral opuse) ne introduce (uimitor ?) spre una din experientele fundamentale ale societatii umane. Mondializarea concretizata prin accelerarea schimbului de marfuri, capital, oameni si idei este, pentru moment, cea mai pertinenta grila de interpretare antropologica a schemei cognitive umane.

Si totusi …  Cu cât suntem mai avansati odata ce s-a afirmat (si unanim acceptat de comunitatea stiintifica, filosofica si religioasa) ca omul “zis primitiv” întelege lumea dupa aceleasi tipare ca si omul “zis modern” din inima Cartierului Latin din Paris sau din City of London ?

Or … diferenta rezida în detaliu ! Mobilitatea si implicit stapânirea spatiului în care aceasta are loc, este sursa principala ce alimenteaza constructia “culturala” a lumii care ne înconjoara. În schimb, daca pâna foarte recent, acest demers era rezervat doar reprezentantilor elitei (regi, nobili …), de acum, asistam la  democratizarea lui si la o multi-polarizare de explicatii culturale simultan valabile. Experienta mobilitatii devine  accesibila aproape fiecarui individ si, în societatile noastre contemporane, este identificata chiar cu dreptul la libertate.

În acest context, autoritatea (statul, scoala, tatal …), cea care construieste raspunsurile valabile si securizante pentru grup,  va intra în conflict cu raspunsurile individuale care probabil sunt chiar mai valabile. Aceasta este lumea spre care ne îndreptam ! În aceasta lume noua, o persoana careia scoala i-a adus o suma de cunostinte si tehnici, nu poate ramâne decât descoperit daca nu îsi acorda privilegiul unor experiente complementare, în prelungirea cunoasterii livresti. Acestea numai pot sa-l acompanieze spre maturitate si sa-i dea încredere în sine si în propria lui viziune “cultural” construita asupra lumii.

În Grecia antica, regele legendar (cf. “Manualul” de Epictet) putea aduce noi raspunsuri caci proaspat întors din calatorie si devenit “iubitor de întelepciune”, philos sophia. A 2-a etapa se deruleaza la sfârsitul sec XIX când noua burghezie engleza nascuta în urma revolutiei industriale îsi trimite tinerii în “marele tur” al Europei. Este vorba de un adevarat rit initiatic la care familiile se constrângeau (uneori la un nivel aproape absurd) ca sa asigure copiilor (de cele mai multe ori era vorba despre cel mai  mare dintre baieti) o experienta de alteritate în cadrul unei calatorii în Europa ce putea dura între 6 si 24 luni în functie de rangul social. Marele tur al tinerilor englezi a dat nastere turismului, cuvânt inexistent pâna atunci în vreo limba europeana. Odata întorsi acesti tineri acasa, deveniti adulti si, de multe ori, în pozitii de responsabilitate,  ei au lansat tendinte si au influentat, inexorabil, evolutia societatii lor.

În a 3-a etapa, astazi, asistam la un fenomen de difuzare  a practicilor de mobilitate (si a reflexiilor culturale corespunzatoare) spre baza piramidei sociale si spre toate zonele geografice. Atât numai ca în fiecare an acest ritual se re-inventeaza. Azi, un Tur al Europei de o saptamâna dar acompaniat cu un discurs adecvat, hranit cu reflexii specifice perioadei post-moderne în care se afla gândirea actuala,  poate fi echivalent cu cei 2 ani ai nobilului englez din sec XIX sau al fiului/fiicei cuplului de bobo parizieni (prescurtarea vine de la expresia “bourgois bohème” : idealul de intelectual european actual, matur , 50 ani dar o viziune optimista ca la 25 ani, angajat în viata sociala comunitara si mondiala).